De ce nu este un caz izolat
Un copil respinge un părinte, fără ca dosarul să indice vreun motiv în
comportamentul acelui părinte. Acest site nu se sprijină pe niciun
diagnostic și pe niciun sindrom, ci doar pe ce spun documentele: vizite
care nu au avut loc, cooperare care nu a venit, termene și date.
Că este vorba de un tipar, și nu de o nenorocire, se vede de la Strasbourg.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în repetate rânduri că
Germania a încălcat articolul 8 din Convenție, pentru că nu a pus în
executare dreptul de vizită — Elsholz 2000, Sahin și Sommerfeld 2003,
Görgülü 2004, Anayo 2010. Cel mai recent la 24 octombrie 2023, în
cauza Sioud împotriva Germaniei
(nr. 48698/21): o curte de apel germană a exclus contactul unui tată timp
de opt luni pentru că copilul îl respingea — fără să audieze din nou
copilul și fără să dispună o expertiză. Curtea a constatat o încălcare a
articolului 8.
Ludwigsburg · acest caz
Aceiași trei pași
—
Trei săptămâni mai târziu, la 17 noiembrie 2023, Curtea
Constituțională Federală a Germaniei a hotărât în cauza
1 BvR
1076/23 că o instanță nu poate schimba locul de reședință al unui copil
exclusiv pe baza „alienării parentale”: nu există nicio dovadă empirică
pentru manipularea de către un părinte ca explicație a respingerii din
partea copilului și nici pentru eficiența scoaterii copilului din
gospodărie. Hotărârea privește o astfel de scoatere. Acest caz nu. Ceea ce
s-a cerut aici este cea mai blândă măsură disponibilă, una încă
neîncercată: reluarea supravegheată a contactului.
Tiparul se repetă: părintele dezavantajat se plânge, devine astfel
incomod, iar din acel moment nu mai este vorba despre copil, ci despre
părinte. Un părinte care vede legătura cu copilul său amenințată devine
vehement. Aceasta este o reacție, nu o trăsătură de caracter. În procese
de acest fel, ea este transformată în trăsătură de caracter.
În limbajul de specialitate german, astfel de procese se numesc
hochstrittig — „cu conflict ridicat”. Cuvântul împarte
responsabilitatea în mod egal între doi părinți și lasă deschis ce este în
joc. Un termen mai exact ar fi
procese de mare vulnerabilitate — pentru că spune cine este rănit în
ele: copilul și părintele care își pierde copilul.
Cine vrea să scrie despre acest subiect găsește aici un caz documentat fără
lacune pe parcursul a zece ani — și un interlocutor căruia nu trebuie să i
se explice termenii de specialitate.